Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”
3,5
Puan
Bucharest genelinde Özel Hastane ortalaması 3,8
697
Yorum
Buradaki ortalama 665
#16
Sıralama
Bucharest genelinde 665+ yorumu olan 28 klinik içinde
Kapalı
Şu anda
Çevresindeki kliniklerle karşılaştırma
3,5 puanıyla Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”, Bucharest için tuttuğumuz 75 Özel Hastane kaydının 3,8 ortalamasının altında kalıyor. Arkasındaki veri bölge için olağan: 665 ortalamaya karşı 697 yorum.
Bu 16. sıra, 28 klinik içinde — Bucharest genelinde 665 ve üzeri yorumu olan her klinik. Bu eşik, iki kişinin verdiği beş yıldızı yarışın dışında tutuyor.
Bu kliniğe burada henüz yorum yapılmamış. İlk siz yazabilirsiniz.
RepairAndRestore
Mama a murit in acest spital, la gastroenterologie, din cauza neglijentei si a lipsei de experienta și organizare a doctorilor si asistentelor de weekend prelungit de o sarbatoare religioasa pe data de 1 iunie(rusaliile), cand șeful secției era liber. Practic, au tinut-o pe mama 2 zile in stare de așteptare, pana a facut septicemie, nefacand procedura endoscopica de urgenta, probabil ca sa nu deranjeze o echipa de medici din timpul liber, ca nu prea au considerat ca mama merita efortul.
Comunicarea cu aparținători este in mare parte ineficienta, trebuie sa depui extrem de mult efort. Mult prea mult prea mult efort decat e normal. De multe ori m-am izbit de refuzul lor de a comunica, inclusiv telefonic cand am sunat pe secție. Am intalnit si doctori exceptionali, dar nu am avut prea multe tangente cu ei. Doctorii si asistenții ar cam trebui sa inteleaga ca meseria lor trebuie sa fie facuta mai mult decat mecanic, mai exista si partea psihologica, pacientul trebuie inteles, vazut ca o fiinta umana, trebuie sa inteleaga cat de slab este organismul pacientului inainte sa decida sa ii administreze zeci si zeci de medicamente, fie ele pastile sau perfuzii care pot deveni fatale. Degeaba vezi analizele pacientului daca nu asculti povestea pacientului sau a familiei care poate da detalii importante despre cum a ajuns asa. Asta daca intr-adevar vorbim de medici interesati... Cel mai rău este ca, in cazul nostru, doctorul de pe sectie nu a fost capabil sa vada semnele care aratau clar ca mama mea era pe moarte. Ei, ca medici, ar fi trebuit sa recunoasca semnele. Medicul nu spus nimic. Asta s-a intamplat la medical 1, la gastroenterologie intr o perioada de relaxare in care seful sectiei de gastroenterologie era liber, iar mama a ramas în grija unor medici mult prea tineri si neexperimentati. Cel mai dureros a fost ca de cate ori intrebam pe sectie despre mama, nimeni nu era la curent cu faptul ca au pe sectie un om in pragul mortii. Si a ajuns in pragul mortii pentru ca nici măcar nu a avut parte de o supraveghere pe masura stării ei. Nu a fost monitorizata decat la interval foarte mare de timp, aparatele de langa patul ei au stat in permanenta stinse, neconectate la mama. Consider ca interesul lor cel mai mare a fost sa fie acoperiti de acte, in rest, dumnezeu cu mila. Medicul care a lucrat pe data de 1 iunie a mintit ca m-a contactat seara si ca nu am raspuns. Dar eu nu am niciun apel. M-a contactat abia a2a zi la iesirea din tura, cand mama era mutata la terapie intensiva de cel putin 12 ore, in stare de inconstienta unde si a gasit si sfarsitul.
Cu parere de rău nu recomand acest spital, decat daca va ia salvarea. Daca te duci ca simplu civil, trebuie sa faci față si ignorantei asistentelor de la triaj, care sunt de o lene cumplită! Domnisoara de astazi, 25 iunie 2026, nu stiu de ce s-a facut asistenta. Nu a ascultat ce aveam de spus, vorbea in mai multe directii cu mai multi pacienti sau insotitori, ba mai mult a lasat conversatia cu noi si s-a dus prin sala de asteptare sa se joace cu un copil. Nu va imaginati ca avea conversatii utile, ci era total in afara contextului. Mi-am permis sa-i atrag atentia ca nu se cade sa ignore conversatia si ca normal ar fi sa o asculte pe fiica mea pentru ce a venit, dupa ce am asteptat sa ne vina randul si au mai trecut si cativa pacienti peste noi. Daca esti educat esti total calcat in picioare in aceasta jungla. Eu am toata rabdarea din lume si toata intelegerea pentru cadrele medicale, dar aceasta domnisoara pe care am observat-o si inainte in interacționarea cu pacientii, m-a lasat fara cuvinte si cu multe intrebari. De ce va mai faceti cadre medicale, daca nu aveti disponibilitate sufleteasca măcar, ca sa nu zic bun simt si altele?! Pentru ca fiica mea are 19 ani si eu am mentionat ca sunt si insarcinata si am adus-o ca nu se simte bine, am fost trimisa in sala de asteptare, ca e majora. Astfel s-au rezolvat lucrurile. Nu, asa ceva nu trebuie tolerat!
Bună ziua...vreau sa va împărtășesc prin ce am trecut astăzi cu fata mea la spitalul militar pe secția ginecologie. În data de 1.04.26am făcut fetei mele o internare de o zi la dr Popescu. Bun,pana aici,cind am ajuns în faza recoltării (menționez ca fata este cu hipoacuzie)am așteptat minute bune pt analize ,pt ca doamna asistent nu prea avea chef de recoltării,motivul sunt prea multe(doamna de la recoltării dacă nu faceți față dați vă demisia lăsați alte persoane copetente).Bun și pana aici.Doamnq doctor un om extraordinar, cu suflet mare ne a ajutat cu tot ce trebuie ,jos pălăria pt dumneaei, bun...într-una final terminăm tot ce era de făcut primim foaia și rețetă și mergem sa facem foaia de externare...acolo am ajuns în jurul orei 12..bun...am așteptat respectos la ușa pana la ora 13 jumătate. Am mai întrebat o dată pe distinsa doamna registrator ,este gata externarea fetei?la care doamna a sărit ca arsă..ma m speriat ,am crezut ca a pățit ceva doamna,dar ce sa vezi tot eu eram vinovată ca nu am răbdare...păi mai doamnă registrator cita răbdare sa am ,ca nu aveai dumneata chef de foaia mea...sunt multe de spus...pe scurt vreau sa va spun ca dacă ajungeți la internării sa va înarmați cu răbdare citeva ore bune pt ca doamnele de acolo sunt depășite de situație. Aloooo,nu faceți față, afară lăsați oameni capabili ..nu suntem noi de vina pt oboseala voastră. RUȘINE. RUȘINE sa va fie ..păcat de acest spital..astfel de persoane trag în jos unitatea.Sper ca cineva competent sa facă ceva cu acele doamne de la registratura.
Experiență extrem de dezamăgitoare la Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”.
M-am prezentat la Camera de Gardă cu dureri abdominale și stări de greață și am ajuns să petrec aproximativ 6 ore fără să primesc un diagnostic clar.
De la început, situația a fost neprofesionistă – la triaj, asistenta era preocupată de telefon și de propria perfuzie, iar ulterior am aflat că fusese văzută stând întinsă în timpul programului.
Am așteptat peste 3 ore pentru a fi consultată, iar consultația s-a făcut pe hol, fără intimitate, în fața altor pacienți. După aceea, am fost lăsată pe un scaun rulant și practic uitată încă 2 ore, fără informații.
În tot acest timp, am fost expusă unor condiții greu de descris: mirosuri insuportabile, pacienți tratați fără demnitate și personal care făcea glume nepotrivite. Mai mult, am aflat că un angajat bolnav (pneumonie) interacționa cu pacienții.
Deși mi s-a spus că voi face CT, acest lucru nu s-a mai întâmplat. Am fost trimisă acasă fără diagnostic, doar cu recomandarea de a face investigații pe cont propriu.
Concluzie: timp pierdut, lipsă de profesionalism, lipsă de empatie și condiții inacceptabile. Nu recomand.
Vă scriu aceste rânduri pentru a mă înclina medicilor. Nu doar pentru profesionalism
, nu doar pentru implicare ci pentru pricepere și empatie! Țin să mulțumesc domnului doctor Năstase Cristian de la secția de neurochirurgie , domnului doctor Muraru de la secția de chirurgie plastică , domnului doctor Nedelescu de la secția de recuperare cat și tuturor asistentelor și infirmierelor de pe aceste secții. Mi-au salvat fratele , i-au oferit tratamente pe care fiecare pacient din orice spital ar trebui să beneficieze, au fost empatici , OAMENI. După o experiență îngrozitoare la spitalul Suceava, spitalul militar a fost salvarea noastră. Situația fratelui a fost extrem de complicată , necesitând cranioplastie și refacerea țesuturilor necrozate din aceea zona. Schema tratamentului a fost efectuată ca la carte. Drept urma îmbunătățirile stării de sănătate au fost vizibile în scurt timp. Vă mulțumim și vă rămânem recunoscători veșnic! Ne-ați redat fratele! Cu stimă , familia Vulpe
În urmă cu mai bine de o săptămână am avut o intervenție chirurgicală destul de complexă din ce am înțeles (sinusuri, deviație de sept, etc) la Secția Clinică de Otorinolaringologie din cadrul Spitalului Militar, la dl. Profesor Doctor Ion Anghel.
Îmi doresc să vă spun că nu a fost o experiență medicală ci practic a fost o experiență de bunătate, de grijă, de optimism și nu în ultimul rând de profesionalism.
L-am cunoscut pe dl. profesor cu ceva timp înainte de intervenție, perioadă în care m-a pregătit cu foarte multă minuțiozitate pentru ceea ce avea să urmeze și a avut foarte multă răbdare în explicații.
Din ziua în care m-am prezentat la spital pentru intervenție și până am părăsit locația, toate momentele s-au întâmplat exact așa cum el a plănuit și așa cum mi-a pus în vedere că va fi.
Totodată, pe parcursul acelei săptămâni petrecute acolo, am avut parte de aceeași „vorbă bună”, de aceeași grijă, de același tratament și de operativitatea necesare, de la tot personalul de pe acel etaj, fie că vorbim despre asistente, despre doamnele de la masă sau de la curățenie, sau de fermitatea însoțită de blândețe și apropiere a medicului anestezist! Iar curățenia a fost exemplară! Toată lumea a fot exact după „chipul si asemănarea” acestui om minunat, dl. profesor Anghel!
Este clar ca o bună parte din recuperarea mea s-a datorat și acestei călduri a tuturor celor de acolo. Toți, nu am întâlnit nicio excepție știau să își facă „meseria” cu drag și cu dedicare, indiferent dacă, poate, acasă aveau și ei provocările lor…
Așadar, domnule profesor Anghel, distinse doamne și distinși domni, vă mulțumesc sincer pentru că ați făcut din sănătatea mea o prioritate și vă sunt recunoscător pentru explicațiile dumneavoastră pline de răbdare și pentru sfaturile atente. Apreciez profund modul în care m-ați tratat, iar bunătatea voastră a făcut o experiență stresantă mai ușor de gestionat!
RESPECT!
La sectia de Ginecologie de la Spitalul Militar e pe hol un dozator de apă ,nici la cățel nu dai apă că îți e frică că se înbolnaveste ,e murdar,e ruginit jos,nu are pahare,si dacă avea tot nu bea apă că e murtar. păcat 😥
Am fost la doctora Șerban Mariana la ginecologie cu programare, ceva groaznic se uita cu scârbă la mine, nu m a lăsat sa vorbesc si sa ii explic ce am , nu avea chef de mine, I am dat analizele de la alte spitale si nici nu s a uitat in ele. Eu mergând la control pentru cancer la san unde la 4 spitale au spus ca am. Însă dansa nici nu ma consultat 5 minute si mi a dat verdictul ca nu am. Au trecut 3 săptămâni si ce credeți m-am operat de cancer la San. Aveți nevoie de consult si un doctor căutați alt doctor si alt spital
