Bucharest genelinde 665+ yorumu olan 28 klinik içinde
Açık
Şu anda
Gün boyu açık
Bölgesindeki yeri
Bucharest genelinde Özel Hastane kategorisindeki 75 klinik kendi arasında 3,8 ortalıyor. Bu klinik 2,6 ile bunun altında. Bu rakam 1.568 yoruma dayanıyor. Buradaki ortalama klinikte 665 yorum var, yani bu puan birkaç ziyaretin üzerine kurulmuş değil.
O sıralamanın hesaplandığı grup, Bucharest genelinde en az bu klinik kadar belgelenmiş 28 klinik (665+ yorum).
Bu kliniğe burada henüz yorum yapılmamış. İlk siz yazabilirsiniz.
valydonau
Un spital de toată jena în care nu știu dacă există conducere...manager.... Stau și mă întreb, oare ministerul sănătății sau alte autorități nu vede ce se întâmplă acolo?
Am ajuns la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Universitar din București cu fiica mea, la recomandarea medicului de pe ambulanță, după un episod de enterocolită. Din păcate, experiența a fost una extrem de neplăcută.
Am așteptat aproximativ 6 ore în sala de așteptare, în condiții greu de suportat. În plin cod roșu de caniculă, în interior era chiar mai cald decât afară, fără aer condiționat funcțional și fără măcar un ventilator. Atât pacienții, cât și aparținătorii au fost nevoiți să suporte aceste condiții improprii.
După toate aceste ore de așteptare, ni s-a comunicat că acest caz nu este de competența spitalului și că trebuie să ne prezentăm la un alt spital. Este greu de înțeles de ce acest lucru nu a fost stabilit mult mai devreme, mai ales că am ajuns aici în urma recomandării medicului de pe ambulanță.
Când vii cu un copil bolnav, fiecare oră contează. Să pierzi 6 ore în condiții insuportabile, doar pentru a fi trimis în altă parte, este frustrant și inacceptabil. Sper ca această experiență să determine conducerea spitalului să îmbunătățească atât organizarea triajului, cât și condițiile oferite pacienților și aparținătorilor.
Cei mai nesimtiti ,aroganti si lipsiti de empatie medici din Bucuresti ! Am stat la Upu in data de 02 .07.2026 in jurul orei 16.00 ,pana a doua zi in jurul orei 8.30 ! Mama mea a venit cu salvarea , ca urgenta medicala in stare foarte grava ! In tot acest timp nu am reusit sa aflam detalii legate de investigatiile intreprinse ,medicii de la urgente majore ,minore sau chirurgie spunandu- ne ca nu este treaba lor si ca sunt alti medici care au urcat pe sectii ( unii la somn ) In jurul pranzului a fost adusa la domiciliu in stare foarte proasta ( mai rau decat la sosire in upu ) In tot acest timp i s-au facut unele investigatii , nu a mancat ,nu a fost hidratata si nu i-au fost administrate seruri pt a suplini aceste lipsuri ! Doar doctora de garda din data de 2 iulie si- a facut treaba ( a iesit din garda la ora 19 .00 ) Restul medicilor nici macar nu cunosteau starea de sanatate a pacientei spunand ca au prea multe cazuri si nu fac fata ! Paznicul de la urgente majore de serviciu in data de iulie de la ora 19.00 , pana pe data de 03 iulie ora 7.00 , a spus ca ar bea si el o bere si asa a devenit mult mai maleabil in a ne ajuta . Am discutat cu seful pazei a doua zi si a spus ca ii va face raport , paznicului mai in varsta si cu burta ! ( nu prea cred ) Dupa 16 ore am plecat acasa cu sora mea si am fost sunati de cei de la salvare ( transport pacienti ) in jurul pranzului ca o aduc pe mama mea acasa . Mentionez ca in tot acest timp nu cunosteam diagnosticul si nici daca va fi internata la chirurgie a doua zi . Nu am dat nici o spaga la medici , dar nici nu prea si- au dat interesul si nu au oferit nici un fel de informatie indiferent de realitate . Sper sa ajunga si acesti angajati in aceiasi situatie cu a mea si sa simta neputiinta mea ! Asa sa le ajute Dumnezeu !
Super oameni, mam internat la 8 AM=> apoi Garderoba=> Investigatii preoperatorii=> operat la ora 13. Repet..... La ORL, Doctor Ioana Eftime super oameni de la Doctor pana la Asistente, inclusiv Brancardierul care ma plimbat pe la investigatii, nu am dat nici un ban si nici nu mi-au cerut. Pare ciudat dar repet super oameni. Ba chiar Medicul Anestezist dupa ce a stat de vorba cu mine(o Pustoaica de 30 ani)a mai cerut un set de analize suplimentare sa se asigure ca este totul bine, eu inainte de operatie, a trebuit sa fac anestezie totala. Sunt si foarte multi studenti de la Medicina pe aici, la Rezidentiat. Mancarea pare super ok, dar eu pana acum nu am avut voie sa mananc datorita operatiei, revin cu feedback
Halal serviciu de "urgență"! Așteptăm deja de 3 ore și 15 minute. Pacientul (tatăl meu) are 78 de ani, cu fistulă activă cu secreție (puroi) la genunchi protezat, cu risc de infecție majoră periprotetică (sepsis), cu pantalonul deja udat de puroi și cu imposibilitatea de a-i schimba bandajele aici, în sala de așteptare. Nimeni nu ne comunică dacă i-a văzutcine fișa, sau măcar dacă i-a fost preluată de cineva. În schimb, un individ în bermude și maiou și tatuat peste tot intră și iese una-ntruna de parcă ar fi directorul spitalului, dar e doar "tovarăș" cu agenții de pază, care stau la ușă și nu-ți dau voie măcar să adresezi o întrebare vreunui medic/asistent. Serviciu medical de rahat, pentru care nu ar merita să dau un bănuț, dar sunt obligat să plătesc din greu.
Sotul meu , Emil Constantinescu, a fost internat la neurologie in seara zilei de 28 mai 2026 , deoarece a fost trimis cu Salvarea de la Spitalul Floreasca pt o trombectomie.A facut un avc destul de sever, deoarece au plecat doi trombi , unul in carotida si altul pe creier.Am inteles ca trombul din carotida a fost scos , dar la cel din creier era f greu de intervenit pt ca era localizat intr-un loc greu accesibil. Apoi a fost internat la et.9 , salonul 39. In general , pare ca personalul medical , respectiv asistentele si infirmierele se ocupa de pacienti. Si medicii par mai empatici, dar nu toti. O impresie buna mi-a facut dr.Gavan Carmen .In schimb , intr-o dimineata am mers sa-l vizitez pe sotul meu si am fost neplacut surprinsa sa-l gasesc f murdar pe un picior si a trebuit sa-l toaletez eu , desi cred ca asta este menirea infirmierelor. Nu m-a deranjat ca am facut-o eu, ca sotie ci faptul ca nu e normal sa vina un apartinator sa faca acest lucru. Desi ii adusesem servetele umede si tot ce mai era nevoie. Sotul meu a decedat , din nefericire in dimineata zilei de 4 iunie 2026 in urma unui stop cardio -respirator. Avea un stent la inima si se pare ca inima a cedat.Cel putin asa mi s-a spus. Dpdv a starii neurologice era stabil , dar nu mai respira bine din noaptea precedenta. Asa mi-a spus dna doctor Gavan. Dimineata l-au intubat si imediat a facut stop cardio -respirator iresuscitabil. Ma gandesc , Oare a fost resuscitat conform protocolului? S-a folosit defribilatorul ?????? El era lucid , constient, vorbeam cu el zilnic. Ma intreb daca I s-a administrat corect tratamentul cardio recomandat de catre dr. cardiolog Boingiu de la Sp.Militar. Dansul imi spunea ca nu trebuia sa cedeze inima pt ca tratamentul era f bun. Am ajuns sa nu mai avem deloc incredere in cadrele medicale din aceasta tara. Durerea , pt mine ca sotie, este enorma si nu pot sa inteleg ce s-a intamplat atat de fulgerator 😪😪😪😪Ca sa nu mai spun ca l-am gasit intr-un sac de plastic negru cu fermoar. Inca era cald si se aburise sacul. Protocolul spune ca ramane 2 ore in salonul in care s-a produs exitus-ul , dar cred ca era uman si empatic sa fie acoperit cun un cearsaf pana in momentul cand era dus la morga spitalului. Pt mine a fost un soc sa-l gasesc asa.
Am ajuns cu mama pentru o urgenta neurologica, cu transfer de la alt spital. Experienta toata a fost traumatizanta si trista. Mama a intrat direct in operatie, pentru asta a fost adusa. Am primit un sms cu sectia unde este internata si un cod de pacient. Am stat peste doua ore pe holuri - in timpul asta nu ne a oferit nimeni informatii. Am intrebat la toata lumea, dupa ce rabdarea s-a dus, nimeni nu stia nimic... am tot sunat la numarul din SMS, nu aparea ca internata pe sectie, era un numar dat generic. Intr-un final, cat inca asteptam ca fraierii pe hol, un semn, o veste... am insistat la telefoane, sa aflam ca mama fusese de multa vreme transferata inapoi la spitalul de unde plecase. In perioada asta, pierdusera pacientul din sistem... ia-l de unde nu-i, noi am pierdut timp pretios pe holuri, timp care probabil au fost ultimele ore in care am mai fi putut sa o avem pe mama semi constienta, a noastra. E o experienta pe care nu o doresc nimanui. Cand am ajuns in final la mama, deja timpul nostru cu ea se scursese. Dupa ce am rezolvat misterul a ramas ca iese doctorul sa vorbeasca cu noi despre cum a decurs procedura... din nou bataie de joc pe timpul nostru. Pana la urma doamna de la receptie m-a trimis inauntru, in urgente, dupa doctor.... un doctor cu zero empatie, informatii zero, se juca pe telefon cu o sala plina langa el. Inteleg sa fim realisti, dar e o limita fina intre a fi total fara suflet. Sala de asteptare mizera, "urgentele" cele mai multe erau de la persoane care nu necesitau cu adevarat sistemul... aveau prioritate cei care nu au platit probabil in viata lor asigurare de sanatate...prieteni cu paznicii, sareau la ordine, ca na, merge. Mama care era o urgenta adevarata, care a platit contributii toata viata ei si nu a folosit NICIODATA sistemul pana in momentul acesta, a fost tratata drept cantitate neglijabila, pierduta. Dupa procedura "de succes" din spitalul lor au aparut complicatii care s-au soldat in final cu deces. De la ei nu am primit documente medicale, nu stim ce s-a intamplat acolo, nu stim cine a operat, fiindca medicul cu care am vorbit nu corespondea cu medicul la care fusese trimisa... Noroc sa ai, ca altfel spitalele doar iti pun cruce.
Am ajuns la această echipă medicală într-un moment dificil al vieții mele, fiind diagnosticat cu fibroză retroperitoneală (boala Ormond), o afecțiune rară și complexă.
Domnul Dr. Vasile Florescu a fost medicul care mi-a câștigat încrederea prin profesionalism, calm și disponibilitatea de a explica pe înțelesul pacientului fiecare etapă a tratamentului. Înainte de operație am avut multe întrebări și temeri, iar faptul că am găsit un medic care ascultă și comunică deschis a contat enorm.
La fel de important pentru mine a fost însă și modul în care am fost tratat de întreaga echipă medicală. De la internare până la externare am întâlnit oameni profesioniști, respectuoși și implicați, care au contribuit la o experiență medicală mult peste așteptările mele.
Au trecut aproape doi ani de la intervenție și tocmai de aceea consider că pot lăsa o recenzie bazată pe rezultate și pe experiența acumulată în timp, nu doar pe impresiile de moment. Evoluția mea a fost favorabilă, iar faptul că după atâta timp încă simt nevoia să mulțumesc echipei care m-a îngrijit spune probabil mai mult decât orice altă recomandare.
Mulțumesc domnului Dr. Vasile Florescu și întregii echipe medicale pentru profesionalism, implicare și respectul arătat pacienților.
Plătesc 50.000 de lei pe an la stat și ajung să fiu tratată cu dispreț într-un spital public.
La UPU, pat murdar, atitudine batjocoritoare și replici de genul „obișnuiți-vă, așa e aici; dacă voiați altceva, mergeați la privat”.
Am fost adusă la UPU, unde patul pe care urma să fiu așezată avea un sac extrem de murdar. L-am rugat politicos pe domnul de la ambulanță dacă se poate schimba, iar răspunsul primit a fost: „obișnuiți-vă cu mediul ăsta, așa e la UPU; dacă voiați alt tratament, trebuia să mergeți la Sanador”.
Dacă asta e normalitatea într-un spital public, atunci problema nu e pacientul, ci sistemul și oamenii care îl deservesc.
