Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan” București
2,5
Puan
Bucharest genelinde Kardiyoloji ortalaması 4,1
847
Yorum
Buradaki ortalama 699
#10
Sıralama
Bucharest genelinde 699+ yorumu olan 10 klinik içinde
Açık
Şu anda
Gün boyu açık
Çevresindeki kliniklerle karşılaştırma
2,5 puanıyla Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan” București, Bucharest için tuttuğumuz 23 Kardiyoloji kaydının 4,1 ortalamasının altında kalıyor. Rakamın arkasında hatırı sayılır bir birikim var — bölge ortalaması 699 iken 847 yorum.
Bu 10. sıra, 10 klinik içinde — Bucharest genelinde 699 ve üzeri yorumu olan her klinik. Bu eşik, iki kişinin verdiği beş yıldızı yarışın dışında tutuyor.
Bu kliniğe burada henüz yorum yapılmamış. İlk siz yazabilirsiniz.
Alex Vladut
Am fost tratat recent la Sf. Ioan Clinical Emergency Hospital și am avut o experiență foarte bună. Personalul medical a fost profesionist, atent și empatic, explicând clar fiecare pas al investigațiilor și tratamentului. Timpul de așteptare a fost rezonabil pentru un spital de urgență, iar condițiile au fost curate și bine organizate.
Medicii au dat dovadă de competență și implicare, ceea ce mi-a oferit multă încredere și liniște. Recomand acest spital pentru seriozitatea și dedicarea echipei medicale.
Am fost internată în secția de ortopedie pentru o intervenție chirurgicală. Doresc să îmi exprim recunoștința față de domnul doctor Daniel Enceanu care m-a operat, precum și față de întreaga echipă medicală.
Am beneficiat de profesionalism, competență, răbdare și atenție deosebită pe tot parcursul investigațiilor, intervenției chirurgicale și recuperării. Pe lângă pregătirea profesională remarcabilă, domnul doctor Daniel Enceanu se evidențiază prin respectul față de pacient, empatie și disponibilitatea de a răspunde tuturor întrebărilor, oferind încredere și liniște într-un moment dificil.
Recomand cu toată încrederea această echipă și această unitate medicală tuturor celor care au nevoie de îngrijiri ortopedice de înaltă calitate.
Experiența trăită la Spitalul Sf. Ioan din București este, fără exagerare, una dintre cele mai șocante și dezamăgitoare situații pe care le-am întâlnit vreodată într-un sistem medical.
Mama mea a ajuns în stare gravă la UPU, iar în loc de ajutor, am fost întâmpinați cu refuz, nepăsare și o atitudine complet lipsită de umanitate. Medicul de gardă din data de 23.04. 2026 , dupa amiaza , și chirurgul au refuzat internarea, fără explicații reale și fără să își asume responsabilitatea pentru un pacient aflat într-o stare critică.
Mai grav decât refuzul în sine a fost modul în care am fost tratați: cu superioritate, cu răceală și, în final, cu amenințări că va fi chemată poliția dacă nu plecăm. Este inadmisibil ca într-un spital public, unde oamenii ajung disperați și vulnerabili, să fie tratați ca o povară de care personalul încearcă să scape.
Un astfel de comportament nu este doar lipsit de profesionalism — este o dovadă clară de dezinteres față de viața umană și de obligațiile pe care ar trebui să le respecte orice cadru medical.
Este profund trist că în loc să găsești sprijin într-un moment critic, te lovești de indiferență și refuz. Astfel de experiențe distrug complet încrederea în sistemul medical.
Există o justiție dincolo de hârtii și proceduri. Toate faptele au consecințe, iar modul în care ați ales să tratați un pacient aflat în suferință spune totul despre voi.
Aceasta nu este doar o recenzie — este o mărturie a unui tratament care nu ar trebui să existe într-un loc dedicat salvării de vieți.
Există un Dumnezeu și toate se plătesc pe acest Pământ. Nimic nu rămâne fără răspuns.
Sa va fie rușine!
Sunteți josnici !
Păcatele intotdeaunazle plătesc copii , nu adulții.
VĂ ROG FRUMOS SĂ FUGIȚI DE ACEST SPITAL ȘI DE ZĂVOI ANDREEA MARIA, care se crede medic la UPU, dar săraca ar trebui sa nu mai profeseze niciodată.
Nu merită nici măcar o stea acest loc.
Să vă povestesc experiența mea care este foarte grava în ceea ce îi privește pe acești cretini din acest spital .
Duminică, 22.03.2026, am ajuns la urgențe, deoarece cu o seară înainte am tot avut migrene și stare de vomă de 3 ori.
M-a preluat o cretina, ca medic nu poate fi, mi-a pus o perfuzie de hidratare, iar după m-a dus către CT. Totul OK până acum.
Calvarul începe când mă cheamă în salon, îmi zice într-un mod grețos să mă așez pe pat si începe cu (voi folosi cuvintele acestei cretine ) : AU VENIT REZULTATELE CT-ULUI ȘI ESTE FOARTE, FOARTE GRAV CE AI. AI UN CHEG DE SANGE LA CREIER, DACĂ VREI SĂ AI COPII, FAMILIE, ACCEPTA TRATAMENTUL ȘI INTERNAREA.
Lumea mea s-a prăbușit, mi-am văzut toată viața trecând prin ochi. În acest timp o asistentă la fel de cretina m-a condus pe pat, punându-mi altă perfuzie, spunându-mi același lucru, ca totul este foarte grav.
A venit echipajul de ambulanță, m-au preluat să mă ducă la Obregia. Nu mai știam de mine, tensiunea îmi tot creștea, soțul meu era la pământ, deși încerca să mă încurajeze ca voi fi bine, dar știam cat de grav este.
Vreau să-i mulțumesc în această recenzie medicului de pe ambulanță Cosnas Radu, sau cel puțin așa cred ca îl chema, deoarece tot echipajul au încercat să mă calmeze, să mă facă sa rad. Niște oameni extraordinari !
Ajunsă la obregia la camera de gardă, m-a preluat medicul Butnariu, care este un medic extraordinar, iar din ce i-am explicat eu ca am avut, mi-a zis clar ca am avut o formă de intoxicație la stomac, doar ca trebuie sa repetam CT ul cu substanță de constrast. Zis și făcut, iar bineînțeles ca rezultatul CT a fost CURAT, NU AVEAM NICIUN CHEAG DE SANGE.
Am ramas internata la obregia pt ca asa e protocolul, am facut analize de sânge și etc, iar totul a fost ok.
De la un diagnostic de cheag la creier primit de la sf Ioan, la o enterocolită, eu cred ca este o diferenta colosala.
Atat eu, cat și familia mea nu ne-am revenit din acest șoc. Eu cel puțin psihic sunt distrusa.
Vă rog din suflet să evitați acest spital. Am citit multe recenzii după, și da, asistentele, brancardierii au in programul lor numai glume cu tentă sexuală, se discută orice în afară de tine, de a-ți da ție atenția necesară . Nu știu dacă îl pot numi spital, sincer ….
Un spital în care paznicii fac triajul, se țipă la pacienți ca la niște nimicuri, locul în care aștepți să fii chemat, extrem de murdar, asistente și doctori care nu dau deloc importanță persoanelor care așteaptă pe hol. Am așteptat 2 ore să fiu luată, moment în care mi s a spus ca ar trebui sa mai aștept încă pe atât. Aveam o branulă în mână pusă din ambulanță, le am rugat să mi o dea jos ca eu plec acasă. Când au auzit ca vreau branulă dată jos, au tras o ca pe frunzele de pe o creangă, și m au umplut de sânge pe mâna. În concluzie, murdar, oameni rai, nesimțiți, care știu doar să stea la vorbe despre pacienți, ca am auzit și asta. Nu vorbe despre tratament, vorbe despre viață persoanala, cine a auzit ce, de la cine, cu câți și a făcut treabă pacientul respectiv
Medici foarte buni dar spitalul .....hei Baluță apucate de treaba ,maternitatea aia ce faci cu ea ? Păcat de acest spital ca e șantier de 5 ani si tot o sa mai fie vreo 10 ani
Am avut tatăl internat în acest spital in acestă lună și eu m-am operat aici in Decembrie25. Pentru tatăl meu, Domnul Doctor Cardiolog Dina a fost îngerul lui în acele zile. Un doctor excepțional cu abilități înalte de comunicare și empatie. Mulțumiri infinite! În sectia Boli Cardiovasculare, un alt medic excepțional Doamna Doctor Dumitraciuc Cristina care mi-a fost alături in zilele acelea. Multumiri infinite! Extrem de fericită să întâlnesc asemenea oameni de calitate.
Aici lipsa de respect, lipsa de empatie și lipsa profesionalismului sunt la ele acasă.
Scriu această recenzie după 9 ore de stat în UPU, plecată acasă la cerere, fără diagnostic și fără tratament.
Am ajuns in spital undeva in jurul orelor 12:30 (prin ambulanță smurd, jos pălăria pentru ei). La 13 am fost luată în primire de o doamnă doctor cu întrebarea "ai venit doar să mă vezi?" Eu acuzând vărsături, stare de greață, amețeli..Poate pentru ea nu era o urgență, dar pentru mine era, ținând cont că persistă de 2 zile. Bun, mi-au luat sânge și m-au pus să aștept. Unde ? Nu știu. Norocul a fost o doamnă extrem de drăguță care mi-a arătat un loc. Buuun, aștept 3 ore, până la ora 16.00, mai exact, ca să mă vadă un domn doctor chirurg. De ce ? Nu știu, că nu mi-a spus nimeni. Ok, m-a văzut, nu e caz de operație, m-a pus să aștept.. Și am așteptat, o oră, două, trei..prin lacrimi și suspine îmi permiteam să deranjez pe cineva să le reamintesc că mai am nevoie de un consult la gastro..NIMIC, NIMENI NU SE UITĂ LA TINE. Doamna cea drăguță plecase, i se terminase tura la 19.00, nimeni in afară de dumneaei nu s-a uitat la mine. Am tot sperat că o să apară cineva sa ma cheme la consult, dar nimic..am așteptat. Se făcuse oră 20.00 și mă vede întâmplător doctorul ce mă văzuse la ora 16.00, acesta întrebând dacă am revenit cu dureri, i-am răspuns cu nu, nu revenisem pentru că nici nu plecasem.."du-te acasă", l-am considerat un sfat prietenesc si i-am cerut ajutorul spre închiderea fișei și scoaterea branulei, m-a îndrumat spre o cameră unde am fost întrebată de ce vreau să plec, le-am spus motivul și m-au pus să aștept.. și am așteptat, până la ora 21:00, cand deja nu mai aveam răbdare și m-am rugat de un domn să îmi scoată branula și să plec, zis și făcut, pe unde avea acel domn treaba, eram în spatele lui ca nu cumva să uite de mine și de ieșirea mea.
Holurile arătau ca din filmele de groază, pacienți conectați la oxigen stăteau pe hol, în timp ce pe paturile din camerele de gardă stăteau bine mersi cunoștințele asistentelor sau oamenii străzii care erau în stare de ebrietate..
9 ore de stat, sperat și așteptat. 9 ore în care nimeni nu s-a uitat la mine cu excepția doamnei ce m-a pus pe scaun. 9 ore în care am fost uitată pe holurile spitalului, eu venind la urgențe.
9 ore pierdute din viață, sperând să mă fac bine.
RUȘINE TUTUROR!
